Shhhh…vine Valentine’s Day! Ce gluma :)

ȘOC ȘI GROAZĂ!!! Valentine’s Day popesește în mai puțin de 12 ore peste populația Romăniei; bine, ce a mai rămas din concetățenii nostri, pentru că mulțumită noului și admirabilului nostru premier, o mare parte din oamenii ce populează această superbă țara, sunt, și anume, fix SUB ZĂPADĂ!!! “Nesimțiților, nu sunteți în stare să da-ți zăpada de trei, patru, cinci metri din fața caselor, chiar și cea de pe șosea?! Ce Dumnezeu, vine aia, cum se numește, Valentines Dai peste voi și vă găsește iar nepregătiți! Este INADMISIBIL!” le-ar fi zis noul premier oamenilor trecuți bine de a doua-a tinerețe.

Acum, trecănd intr-un registru serios, vă spun sincer că nu mai pot cu prostia asta incomensurabilă, pe nume Valentine’s Day!!! Chiar trebuie să existe în fiecare an o SINGURĂ zi în care sa îi arăți persoanei iubite căt de mult o iubești, o respecți, o etc etc etc??? Se pare că da, din moment ce an de an, în apropierea acestei odioase zile, 90% din populația Romăniei și nu numai, parcă intră intr-o transă, pe cuvăntul meu! Parerea mea este ca Guvernul să o transforme în sărbătoare națională! Eu nu înțeleg următorul lucru: bun, transformăm această zi într-o zi specială, insă întrebarea este: în restul celor 364 de zile, ce facem? Folosim cumva limbajul semnelor? Ne prefacem că nu avem parteneră, iubită, soție etc? Dăm uitării toate sentimentele “amintite ridicate în slăvi zilnic”? Se pare că da… Mintea mea nu reușește a procesa lucrurile astea!

Este doar o zi normala de 14 februarie care nu ar trebui sarbatorita in niciun fel. Si daca tot vrem sa aratam cat de mult iubim persoana de langa noi, pai hai sa o facem in fiecare zi, nu?

Prea târziu pentru regrete…

Tags

durere, regret, sentiment, timp, viata

De câte ori nu ne-am dorit să putem da timpul înapoi, să putem schimba ceva, orice odată cu ajungerea în punctul dorit? De câte ori nu ne-am dorit să ne ascundem undeva, departe de lumea în care trăim, fără a ne mai face griji că deciziile mai mult sau mai puțin inspirate ne vor ajunge din urmă, mai devreme sau mai târziu? Poate că de prea multe ori; poate că ne gândim de prea multe ori la asta zilnic, săptămânal etc. Cu siguranță toți vrem ca la un moment dat, cuvintele ce le-am zis mai sus să nu fie decât un coșmar din care să ne trezim cât mai repede cu putință. Însă cruda realitate este departe de a ne îndeplini acest vis frumos, sau mai bine zis, realitatea de foarte puține ori va fi de acord cu dorințele noastre, nobile, frumoase, pline de pasiune uneori. De foarte multe ori, poate chiar fără să ne dăm seama, ne amăgim singuri crezând în naivitatea noastră că va fi bine, că vom găsi o rezolvare și pentru asta, că a doua oară nu vom mai fi atât de ghinioniști etc. Ce bine ar fi dacă lucrurile ar sta așa și viața nu ar încerca de câte ori crede ea de cuviință să ne pună in dificultate.
Defapt, ceea ce vreau să subliniez este următorul lucru: viața, timpul, niciodată nu vor sta după dorințele noastre, niciodată nu ne vor aștepta; din păcate! Vor trece pe lângă noi, ne vor face din mână și ne vor spune: ”Prostia și plăcerea se plătesc MEREU, mai devreme sau mai târziu”! Poate că sentimentul cu cea mai mare durere sufletească este ”regretul”! El este cel care nu ne dă pace, care ne chinuie, pe alții mai puțin, pe alții mai mult, însă clar ne chinuie pe toți la un moment dat. Cu greu ne putem reveni dintr-o situație în care am greșit lamentabil, știind că in mâinile noastre au stat o mulțime de alte decizii care duceau la un sfârșit mai fericit, dacă nu perfect!!!
A regreta este ceva firesc, un sentiment întâlnit la fiecare persoană de pe pământul acesta; orice am face, oriunde ne-am duce, nu putem împiedica acest sentiment să ne innunde viețile într-o anumită clipă a superbei noastre trăiri…din păcate! Știți ce putem face? La urma urmei, este simplu în teorie, nu? Tare bine ar fi, însă în practică este enorm de greu! Tuturor ne este greu să ne rupem de trecut, să lăsăm amintirile care pentru o perioadă mai lungă sau scurtă de timp ne-au umplut viața; la urma urmei, asta înseamnă a nu regreta – a te rupe de trecut, a-l lasa în urmă, a-l privi cu bucurie, si nu cu tristețe, a ști să îți amintești clipele frumoase! Important este a ști să faci dintr-o decizie proastă, neinspirată avută în trecut, o decizie extrem de importantă, de relevantă și de corectă pe viitor; să consideri fiecare eșec un fapt neîntâmplător, cu o enormă importanță pe viitor!

Drumurile noastre toate!!!

Ca sa citez un post de televiziune din Romania, de altfel ”foarte vizionat si extrem de profesionist”, Kanal D, titlul stirei care apare de ieri obsesiv pe absolut toate canalele de stiri si nu numai, nu poate fi denumit decat asa: ”SOC SI GROAZA”! Toata lumea stie ca ieri Serban Huidu, omul de radio de la KISS FM si co-prezentatorul Cronicii Carcotasilor, a fost implicat intr-un accident soldat cu 3 morti. Nu sunt genul care sa acuze asa fara a sti despre ce este vorba sau cum s-a intamplat si de ce; nimic de zic, poate ca da, Serban Huidu a fost de vina, poate ca teribilul accident de anul trecut i-a lasat sechele pe viata afectandu-i in vreun fel sau altul anumite abilitati, poate ca a intrat pe contrasens constient fiind si a curmat viata a trei oameni nevinovati, insa ceea ce pe mine m-a frapat este urmatorul lucru: pe langa faptul ca toate televiziunile erau ingalbenite de breaking news, news alert despre accidentul lui Huidu, nimeni nu s-a gandit ca poate un motiv EXTREM de important in producerea accidentului a fost, este si probabil va fi pentru inca multi ani de acum inainte, LIPSA AUTOSTRAZILOR!!! Cum Dumnezeu sa nu se produca asemenea nenorociri, cand la noi mai mult de 2 benzi pe sens si o linie separatoare(cu noroc daca exista si aia), nu avem nimic??? Cum Dumnezeu sa nu se produca asa ceva cand in loc de un lung sir de dale de beton pozitionate pe mijlocul drumului, tocmai pentru a nu permite coliziunea frontala cu masinile care circula pe sensul celalalt, avem niste amariti de parapeti de fier care pot fi indoiti extrem de usor???
Insa las-o asa, cliseele si deontologia, prompteristele socate la auzul fiecarei stiri de genul sunt la moda la noi! La ce ne mai trebuie minte, creier, cand putem sa fim condusi de prostie, nu? La NIMIC! Asa ma gandeam si eu!

Tare sau ce?

Sa fiu sincer, habar nu am de ce scriu din nou pe acest minunat blog, plin de panze de paienjeni, ruginit si gol; de foarte mult timp tot am zis ca voi incepe sa scriu din nou, insa lipsa timpului si a imaginatiei si-au spus cuvantul. Insa, asa cum i-am promis unei persoane, m-am apucat din nou de batut campii, chiar si pentru scurt timp! Subiectele sunt multe, deontologi sunt destui pentru a le comenta in direct si sunt convins ca si in reluare, cotrocenisti si otevisti, nu mai zic – insa un sigur lucru a fost, este si va ramane pe vecie in aceasta tara: PROSTIA! O gasim peste tot; pe la toate colturile, prin toate barurile, cluburile, parcurile, de curand se pare ca o gasim si pe la biserici; pe de o parte, era de asteptat. Noi ca popor, in loc sa crestem, sa progresam, regresam dramatic si ghici ce? Absolut nimanui nu-i pasa, sau cei carora le pasa nu pot face prea multe in privinta asta. Asta e Romania, tara tutror posibilitatilor.

Felicitari Monica Columbeanu!!!

In sfarsit, se pare ca soarele a iesit si pe strada Monicai Columbeanu! Putin mai devreme, instanta s-a pronuntat in favoarea ei, dandu-i in custodie fetita. Era si cazul pentru ca, fara niciun argument solid sau incriminator la adresa mamei, niciodata in viata asta, un copil nu poate fi luat de langa mama lui; NICIODATA NICIODATA.

Florescule, unde ne ești, tată???

NESIMȚITE și NEPUTINȚĂ – singurele cuvinte care pot descrie coșmarul primelor 45 de minute dintre România și Luxemburg, mai precis, echipa de barmani, ospătari și funcționari publici!
Cum să îți dea gol Luxemburg, Răzvane? Te rog eu mult zi-mi că nici de data asta ești tu vinovat. Sigur sigur de vină pentru această situație fără precedent este Daniela Crudu, nu? Sau o fi Oana Zăvorancu? Cert este următorul lucru: dacă era Florescu în primul 11, nu primeam doar un gol, ci vreo două, trei; eu zic să îi mulțumim lui Răzvan pentru asta!
NESIMȚIȚILOR!

Vai de steaua noastră!

De când nu am mai scris nimic pe acest minunat și superb blog, multe s-au întâmplat și sincer să fiu, NIMIC bun. Cantitatea de dobitocism, cretinism și nesimțire crasă atinge culmile disperării; sau cel puțin așa ar trebui să fie, însă vedeți dumnevoastră, din păcate, modul în care suntem crescuți ne plasează și anume unde? Pe ultimul loc al oricărui clasament european și ghiciți din vina cui! Da, toți veți spune că Băsescu, că Udrea, că Boc+Blaga+Berceanu=love, nu? Fraților, țin să vă anunț că, din păcate, vina este a voastră, și nu mă feresc de cuvinte; este vina voastră pentru că l-ați votat A DOUA OARĂ pe nentu Băsescu împreună cu cireada lui absolut superbă!!! Cum frate, să-l votezi încă odată pe ciumpalacul ăsta? Cum? Uite așa bine, chiar fără să îți tremure mâna pe ștampila de vot.
Știu, acum este jale mare cu salariile, cu pensiile, în principiu, cu tot. Păi cum să fie bine, când adorabila și intelectuala Udrea(ia-și spune doamnă, însă nu merită nici măcar efortul de a mă gândi) nu știe să-și închidă centrala în ditamai vila? Cum să fie bine când acel individ care pretinde a fi președintele țarii ne învață sa bem wiskey? Niciodată în viața asta nu va fi bine cu ăștia pe bancă, cu mâna pe inima vă spun!
Probabil faza care m-a șocat cel mai tare(dacă mai era ceva ce mă putea șoca) a fost în urmă cu vreo două săptămâni când, ar fi trebuit sa ne strigăm disprețul, ura, greața și sila fața de ce reprezintă portocala mecanica, adică Guvernul României, in față Cășii Poporului și am să vă spun și de ce: CUM sa se adune maxim 10000 de oameni? Cum să se adune atât de puțini când cică, 80% din populația țării, dacă este să ne luăm după sondaje, NU MAI ARE ÎNCREDERE în Guvern? Păi acu trei sau patru zile au ieșit 500.000 oameni în capitala Marii Britanii, și anume Londra pentru un fleac de tăiere? Și noi mai avem tupeul să ne plângem la orice colț despre cât ne este de greu, când ar trebui să rupem porțile Guvernului, Cotrocenilor pentru această catastrofă portocalie? În ritmul ăsta, știți ce vom ajunge? SCLAVI! Însă cui îi pasă?

Am revenit!!!

După o lungă perioadă, am revenit în lumea virtuală. Urmează în cel mai scurt timp sa postez și primele impresii despre…TOT!

NU suferintei!!!

Întodeauna am stat şi am reflectat asupra următorului lucru: de ce asupra majorităţii femeilor apar acele sentimente de inferioritate, frică, nesiguranţă induse de bărbaţi? De ce suportă femeile atât de multă suferinţă, sau mai bine spus, cum pot suporta atât de multe? De ce se lasă călcate in picioare, la propriu şi la figurat, de cei care pretind că le iubesc? Vă spun sincer că nu am înţeles niciodată acest lucru, şi probabil că nici nu voi înţelege.

Motivele invocate de către femei sunt adesea de genul: „suport pentru că ştiu că mă iubeşte”, „suport pentru că este un copil la mijloc şi nu vreau să trăiască fără un tată” etc. Să înţeleg că femeile aleg sa fie mutilate, schilodite pentru…nimic? Răspunsul este mai mult decât evident. Desigur, mai apare si celebra scuză: FRICA! Credeţi-mă, nu este plauzibilă. În gândirea mea destul de „feministă”, lucru care in viziunea multora, marotitatea de gen masculin, este ceva condamnabil, resping toate aceste scuze, uneori jalnice din partea femeilor.

Sigur, intrebarea logică care vă „macină” când citiţi acest articol este: de ce sunt alături de femei, ţinând cont de faptul că, prin natura mea, sunt băiat? Răspunsul este cât se poate de simplu; din fericire, nu am avut nicio experienţă neplăcută in familie, dacă la asta vă gândiţi. Facem altfel: reflectaţi la următorul lucru şi pe urmă, sunt absolut convins că veţi găsi răspunsul – femeile au puterea de a îndura infinit din partea tuturor, faţă de bărbaţi, care se dau loviţi când vă este lumea mai dragă; femeile de cele mai multe ori iartă, îndură, trec cu vederea, lasă de la ele pentru ca ceea ce fac sa aibă continuitate, sunt omorâte cu bătaia si culmea, tot ele incearcă să găsească o scuză pentru cei responsabili, oricât de penibilă ar fi. Şi acum vă intreb eu pe voi: chiar merită să ne purtăm în cel mai oribil mod? Chiar merită să le provocăm o suferinţă inutilă? Eu unul zic un NU răspicat. Ne este atât de greu să inlocuim aceste fapte condamnabile cu o vorbă bună, o alinare, un gest fie el cît de mic, dar care pentru ele este atât de important? Hai să înlocuim un gest urât cu o floare; hai să inlocuim o palmă cu o strângere în braţe.

Ştiu la ce vă gândiţi mulţi dintre voi: vorbesc din filme! Nu este deloc aşa. Vorbesc dintr-o realitate permanentă şi trăită de milioane de cupluri şi extrem de abordabilă. Schimbarea stă in noi. Nu trebuie decât sa facem progrese pas cu pas, iar rezultatele nu vor întârzia să apară.

Un lucru este clar: sunt şi unele femei care îşi merită soarta, însă tind să cred că şi în acele femei există o speranţă de mai bine, un lucru deosebit. Nimeni nu merită sa fie umilit, în special femeile. Nu ştim ce este in sufletul fiecăruia, însă toţi merităm o schimbare mai devreme sau mai târziu.

DE CE???

In fiecare zi vad suferinta, durere, nefericire, tristete, insa cred ca pot numara pe degete zilele in care vad oameni fericit, plini de viata, cu adevarat impliniti. Intrebarea normala si logica care imi vine in minte este DE CE??? Poate ca cele enumarate mai sus sunt pur si simplu consecintele faptelor noastre, sau poate ca este doar destinul, soarta sau poate ca asa ne-a fost scris. Posibilitatile sunt infinite. Probabil nu vom gasi niciodata raspunsul la aceste intrebari care, fie ca ne dam seama sau nu, ne macina in fiecare zi.

Desigur, nu de putine ori in viata se intampla ca atunci cand toate par a merge pe fagasul corect, tocmai atunci ni se intampla ceva nepravazut si de cele mai multe ori, neplacut. Cu siguranta va intrebati ce m-a apucat sa postez asa un articol de trist, care dupa parerea mea, este si plin de adevar. Gandindu-ma, singurul motiv plauzibil care imi vine in minte este faptul ca m-am cam saturat sa vad in fiecare munti de durere. Atunci, ma gandesc ca a venit timpul sa facem ceva in privinta aceasta, sa schimbam ceva in viata noastra, sa nu ne complacem in mediocritate, sa nu ne mai multumit cu resturile aruncate de multe ori, de altii. Poate a venit vremea sa ne uitam adanc in sufletele noastre si “sa taiam raul de la radacina”! Puterea nu sta decat in noi.

Mai devreme sau mai tarziu, va veni si momentul in care vom trebui sa facem un salt catre partea noastra intunecata si la urma urmei, sa infruntam proprii nostrii demoni.